- veritábil
- adj. m., pl. veritábili; f. sg. veritábilã, pl. veritábile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
veritábil
Look at other dictionaries:
veritabil — VERITÁBIL, Ă, veritabili, e, adj. Conform cu adevărul; adevărat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din fr. véritable. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Veritabil ≠ neautentic, neveritabil Trimis… … Dicționar Român
adevărat — ADEVĂRÁT, Ă, adevăraţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ♢ loc. adv. Cu adevărat = într adevăr. 2. (În opoziţie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea… … Dicționar Român
genuin — GENUÍN, Ă, genuini, e, adj. (livr.) Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GENUÍN adj. v. natural, pur, veritabil. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime genuín … Dicționar Român
autentic — AUTÉNTIC, Ă, autentici, ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit cu toate formele legale. [pr.: a u ] – Din fr. authentique,… … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
curat — CURÁT, Ă, curaţi, te, adj., adv. I. adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ♢ expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer)… … Dicționar Român
getbeget — GET BEGÉT adj. invar. (Despre oameni) Autentic, adevărat, neaoş. – Din tc. cet beced. Trimis de gall, 23.10.2008. Sursa: DEX 98 GETBEGÉT adj. v. adevărat, autentic, curat, neaoş, veritabil. Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Sinonime gét… … Dicționar Român
marca — MARCÁ, marchez, vb. I. tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal preţios, semnul oficial care îi garantează calitatea şi autenticitatea. 2.… … Dicționar Român
natural — NATURÁL, Ă, naturali, e, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele… … Dicționar Român
neaoş — NEÁOŞ, Ă, neaoşi, e, adj. 1. Autentic, adevărat, veritabil; curat, sadea. 2. Care s a născut, s a format şi s a dezvoltat pe teritoriul pe care trăieşte şi în prezent; autohton, indigen, băştinaş. [pr.: nea oş] – et. nec. Trimis de claudia, 13.09 … Dicționar Român
